Cum se Prepară Pasta de Roșii Acasă? Rețetă Ușoară de Pastă de Roșii și Metode de Păstrare

Pentru cei care doresc să aducă aroma roșiilor de vară pe mesele de iarnă, prepararea pastei de roșii acasă este una dintre acele activități culinare care necesită efort, dar oferă rezultate foarte bune. Pentru o pastă de roșii de calitate, se aleg roșii coapte, cărnoase, cu un conținut echilibrat de apă și fără zone lovite. Calitatea roșiilor este cel mai important factor care determină gustul. Atunci când cantitatea de sare, timpul de gătire, controlul consistenței și metoda de păstrare sunt gestionate corect, se obține o pastă de roșii cu aromă intensă, care poate fi consumată în siguranță.

Cum se prepară pasta de roșii?

Pentru prepararea pastei de roșii acasă, roșiile se spală, se îndepărtează codițele și se taie în bucăți mari. Roșiile se pun într-o oală mare și se gătesc la foc mediu până se înmoaie. Apoi se trec printr-o sită sau printr-o mașină de pasat roșii pentru a separa cojile și semințele. Piureul de roșii obținut se fierbe la foc mic într-o oală cu baza largă. Se amestecă din când în când și se lasă să scadă până când se evaporă apa. Când consistența se îngroașă, se adaugă sare și se mai fierbe câteva minute. Se umple cât este fierbinte în borcane curate, capacele se închid bine, iar borcanele se întorc cu susul în jos.

Pentru rețeta de pastă de roșii se poate folosi și metoda uscării la soare. Piureul gătit se pune în tăvi largi și se acoperă cu o pânză curată, apoi se lasă într-un loc însorit. În timpul zilei se amestecă. Când consistența se îngroașă, se transferă în borcane. În timpul preparării pastei de roșii trebuie avute în vedere împreună igiena, consistența și echilibrul cantității de sare. Prepararea pastei de roșii necesită răbdare, însă, dacă sunt urmați pașii corecți, gustul este mult mai intens decât cel al produselor gata preparate.

• Se aleg roșii cărnoase, coapte și roșii.
• Roșiile se spală bine cu multă apă.
• Se îndepărtează părțile stricate, lovite și verzi.
• Roșiile se taie în bucăți mari.
• Se gătesc într-o oală mare până se înmoaie.
• Cojile și semințele se separă prin strecurare.
• Piureul se pune într-o oală cu baza largă.
• Se fierbe încet la foc mic.
• Se amestecă frecvent pentru a nu se prinde de fund.
• Când consistența se îngroașă, se adaugă sare grunjoasă.
• Se umple fierbinte în borcane curate.
• Capacele se închid bine, iar borcanele se întorc cu susul în jos.
• Se păstrează într-un loc răcoros, uscat și ferit de lumină.

Sfaturi pentru prepararea pastei de roșii

În timpul preparării pastei de roșii de casă, cea mai bună consistență se obține din roșii care nu sunt prea apoase. Roșiile de câmp, roșiile tip pară sau soiurile locale cărnoase sunt mai potrivite pentru pastă. Roșiile complet coapte fac diferența în ceea ce privește culoarea și gustul. Roșiile care lasă multă apă necesită un timp mai lung de gătire. Pentru a accelera îngroșarea, este recomandată folosirea unei oale cu baza largă. Sarea intensifică gustul pastei de roșii și îi crește durata de păstrare. Sarea grunjoasă oferă un rezultat mai echilibrat decât sarea fină. La prepararea rețetei de pastă de roșii, în mod tradițional se preferă folosirea unei linguri curate din lemn în locul uneia din metal. Curățarea borcanelor cu apă clocotită, folosirea unor capace noi și umplerea pastei cât este fierbinte contribuie la o mai bună păstrare.

Recomandare de gătire pentru rețeta de pastă de roșii

În timpul fierberii pastei de roșii, focul nu trebuie menținut la intensitate mare. Fierberea rapidă poate face ca pasta să se prindă de fundul oalei și să capete un gust ars. Fierberea îndelungată la foc mic oferă o culoare mai intensă și o consistență mai densă. Lăsarea oalei ușor descoperite, în loc să fie închisă complet, facilitează eliminarea aburului. Dacă se formează spumă la suprafață în timpul fierberii, aceasta poate fi îndepărtată. Pentru prepararea pastei de roșii acasă, folosirea unei oale cu baza largă permite îngroșarea mai rapidă a piureului. Dacă pasta curge lent și greu de pe lingură și lasă o urmă pe fundul oalei, înseamnă că se apropie de consistența dorită. Prepararea pastei de roșii nu trebuie grăbită. Piureul care se îngroașă treptat capătă o aromă mai intensă atunci când ajunge la consistența corectă.

Ce se poate face pentru ca pasta de roșii să nu devină apoasă?

Primul pas pentru a preveni diluarea pastei de roșii este eliminarea suficientă a apei din roșii. Dacă piureul este pus în borcane înainte de a se îngroșa suficient, în timp se poate acumula apă la suprafață. Lipsa sării, umplerea fără a folosi produsul fierbinte și folosirea unei linguri umede pot provoca, de asemenea, acumularea de apă. După deschiderea borcanului, adăugarea unui strat subțire de ulei de măsline la suprafață ajută la protejarea pastei de contactul cu aerul. După finalizarea preparării, borcanele nu trebuie mutate până când nu s-au răcit complet. Borcanul deschis trebuie păstrat la frigider, iar la fiecare utilizare trebuie folosită o lingură curată și uscată. Dacă se observă mucegai, un miros acru puternic sau formare de gaze, produsul nu trebuie consumat.

Cum se păstrează pasta de roșii?

După prepararea pastei de roșii de casă, etapa de păstrare este la fel de importantă ca gustul. Borcanele trebuie păstrate într-un dulap uscat, răcoros și ferit de lumină. Lumina soarelui poate provoca pierderea culorii și a aromei. Capacele ar trebui să pară ușor trase spre interior, ca urmare a vidului. Borcanele cu capace ridicate, scurgeri sau pătrundere de aer trebuie separate. Borcanul deschis trebuie păstrat la frigider, iar suprafața trebuie acoperită cu ulei de măsline. Modul de păstrare, la fel ca prepararea pastei de roșii, determină durata de conservare a produsului. Dacă se dorește păstrarea pe termen lung, pot fi preferate borcanele mici. Deoarece borcanele mici sunt consumate într-un timp mai scurt, riscul de alterare este redus.

Câte calorii are pasta de roșii?

Pasta de roșii conține aproximativ 80-90 de calorii la 100 de grame. Valoarea poate varia în funcție de roșiile folosite, cantitatea de sare și gradul de concentrare.

Câtă sare se pune la 10 kg de pastă?

Pentru 10 kg de roșii se pot folosi aproximativ 150 de grame de sare grunjoasă. Pentru păstrare mai îndelungată, cantitatea poate fi crescută la 180 de grame.

Câtă sare se pune la 20 kg de pastă?

Pentru 20 kg de roșii sunt suficiente, în medie, 300 de grame de sare grunjoasă. Pentru o conservare mai intensă, cantitatea poate ajunge la aproximativ 350 de grame.

Câtă sare se pune la 30 kg de pastă?

Pentru 30 kg de roșii se folosesc aproximativ 450 de grame de sare grunjoasă. Se pot face mici ajustări în funcție de gust.

Câtă sare se pune la 40 kg de pastă?

Pentru 40 kg de roșii sunt potrivite, în medie, 600 de grame de sare grunjoasă. Dacă păstrarea se face într-un loc răcoros, cantitatea poate fi redusă ușor.

Câtă sare se pune la 50 kg de pastă?

Pentru 50 kg de roșii se folosesc aproximativ 750 de grame de sare grunjoasă. Pentru păstrarea în regiuni foarte calde, cantitatea poate fi mărită.

Ce roșii trebuie alese pentru prepararea pastei de roșii acasă?

Pentru prepararea pastei de roșii acasă trebuie preferate roșiile cu coajă subțire, cărnoase, roșii și aromate. Roșiile foarte apoase produc mai multe pierderi și prelungesc timpul de gătire. Roșiile nu trebuie să fie lovite, stricate sau mucegăite. Chiar dacă partea stricată este îndepărtată, gustul și calitatea de păstrare pot fi afectate. La pregătirea rețetei de pastă de roșii, folosirea unui singur soi de roșii facilitează controlul consistenței. Roșiile recoltate în sezon oferă un rezultat mai dulce și mai aromat. Pentru prepararea pastei, roșiile ar trebui procesate, de preferință, în aceeași zi. Roșiile păstrate prea mult timp se înmoaie, elimină apă și prezintă un risc mai mare de acrire. Atunci când se folosesc roșii sănătoase, borcane curate și o gătire corectă, prepararea pentru iarnă devine mai sigură. Din punct de vedere al siguranței alimentare, aciditatea și vidul capacului sunt importante în conservele de roșii preparate acasă. Pentru produsele din roșii puse la borcan trebuie menținut un nivel sigur de aciditate.